Dec 28, 2011

MARGENTO interview in NO.3 magazine

On the band, the members, the upcoming projects, the poem-song-paintings, and the poetics thereof HERE  (in Romanian)

Dec 13, 2011

MARGENTO grapHpoem / poeMgraf # 3


PAGE HILL STARZINGER & IULIA MILITARU

Edge crossing edge no 2 and reaching verteces 4 and 5
Page Hill Starzinger
Collectio


            1.

Let’s review. 
Which reminds me of a little known fact.  Here
the punctuation hangs,
the words fall away
with habit.  All hearts be open    
no secrets hid
Be with            your self.

See
the translucent skin, knotty veins
of your grandmother.      Inhabited, and
so inhabitable.      If the door

is closed, trouble is nearby,
the ferryman
drawls.  Through a latticework

of canals flows
wastewater,
flushed north
to irrigate farmland
            Another Afghan woman sets herself
on fire.             “Surprized Kitty”
is viewed more than 28,500,000 times on YouTube. They only scream
once
says a high school student who spent 14 days in captivity
         and witnessed dozens of killings.          TAPILI, Congo.
And with your spirit.
you sing.
      On stage,

            2.

a baby carriage hurtles
down a staircase.
Gravediggers uncover, excavate, bury, then
reverse the process.  These, Jewish graves—the work of Muslim, Arab, Palestinian
hands.

            And our defense minister says

there are a lot of kinetic actions taking place
along that border.

                                    Pray
tell.                  Mother

walks into a pond,
grey head disappears, no one reaches her.

            Bent, the cage inside is locked;  
no bigger than a

coffin.

           
            3.
           
                                    Thy Lord

If the story of a great fortune
is a forgotten crime, then
is misfortune a remembered                generosity?

                                    Give as if they were
alms.               

Settle, as in
Sisyphis.         

                                                Shhh, she used to say;

                        and the prayer flags
fray—.             99

is not 100, a picker at the Brazilian
landfill reminds us. 
Unfold your hands,
     fall a
            part.



Verteces 4 and 5
Iulia Militaru
No Language for Old Men


(There once was a fiddler who lived in a velvety/ sewer,/ and tried to make sense in this terrible world/ of all the hard life, always hard /  to live in a velvety sewer. The fiddler / would play his old fiddle, and wonder, and wonder.)

Then I saw
            the Red Round Sun Rise
or                     only a half did I see
(the other unseen)       semicircle burning on the water
In a Station of a Metron         The apparition of these
Voices
in the crowd                a thousand and one voices

Still silence rules: But where are all the others?

(here in the dark sounds change all the time, and I have to get them, understand them; I will then speak their tongue and they shall listen to me; my words were begotten by hunger, words expect bounty)
And I play, while my violin catches fire, all blazes
Shedding scorching light into the deep
A lady with a baby asleep       gives me a penny
A fierce beast,/ scares me to death:/ my verse is drowsy;
Today, though, I have food

If only it weren’t all so silent – is there anybody who can hear me?
Est-ce que vous avez vu des autres – des camarades – avec des singes ou des ours?
If only we spoke the same language – would anyone
Have you seen any others, any of our lot,/ With apes and bears?

One day, indeed, I heard him say
Under his breath, but near
That we could live in a dead tongue
Like spoken ones, for sure:
And we’ll live in the living one
Like in the one that’s dead.[1]
And     he spat up flames of fire
And     he greedily sucked them back.
Then a new consensus came
A new voice, clear, more clear.
                        Thus sang then the new fiddler:

“Brightness combing its dark hair, oh, its pitch dark hair,
Up in a Ferentari palace packed with rigs ‘n’ piles of dough.
Last night when the cheeky moon danced its way out of her den
She checked out her Romeo and then cried: “My God, you’re swell!
Ar’n’tch you one big rare treat – ain’t no other on the block!
All so cool an’ on the booze, cocky cockeyed with crazy looks.
Come, come over, jolly geezer,
Climb up to my balcony,
Let me kiss you on the kisser
While my nanny’s outta here!
Fly me to the moon above, com’on love, let’s make the love!

But, soft! What light through yonder window breaks?
It is the east, and Shine is the sun! –
Arise, fair sun, and kill the envious moon,
Who is already sick and pale with grief,
That thou her maid art far more fair than she.

Meraptuki! Mertapuki!
Oh, your godly aureole
Calls from depth of heart and soul:
Come to me with sins and all
Deep in wine we’ll dive and roll
Hugging tight we’ll croak and fall!

Is it even so? Then I defy you, stars!
Meraptuki! Mertapuki!
Oh, my godly aureole
Calls from depth of heart and soul:
Here I come with sins and all
Deep in wine we’ll dive and roll
Hugging tight we’ll croak and fall!

O Romeo, Romeo! Wherefore art thou Romeo?
Deny thy father, and refuse thy names;
Or, if thou wilt not, be but sworn my love,
And I’ll no longer be a Gypsy.


I                                   picked up my violin[2]                          
And cried                    “Letter from o living language!”

So fragile we just touch our words
Almost charred, back from the dead,
It sounds all sacred sounds around
Dancing on our music’s strings.

My long awaited silence vast
Is killed now by the rising voices,
All so fragile. And I touch the words
Almost charred, back from the dead.

We now depart, sail out at sea.
To Byzantium, returning in confidence
Among old drinks. Oh the fragrance
Of mead dripping from goblets incessantly
All so fragile, yet so alive in the words.

“My dear friend,
it’s me, the fiddler of Dooney,
most famous one in the county,/ some would say.
People dance like the sea
when my fiddle starts to weep…
The priest of Kilvarnet is my kin
and my brother’s down in Mocharabuiee.
So now, along with you
I’ll passionately join the chorus:

Oh how I miss, I can’t miss more
My brothers up in Labrador
I’ll die of longing                    just can’t miss more
                                                            My brothers up in Labrador!

(Er aber sucht noch in absinthenen Meeren
Wenn ihn schon seine Mutter vergisst
Grinsend und fluchend und zuweilen nicht ohne Zähren
Immer das Land, wo es besser zu leben ist.[3])

All I can remember is the moment
I found myself here, mesmerized by those shop window lights:
Red jade cups, food well set on a blue jewelled table,
And I was drunk, and had no thought of returning,
And I couldn’t remember anything at all and had no free-
end to call; so I said to myself: remembrance-phobia is what those without me
mory suffer from, and I’d been hardheaded enough to listen to them, to be fri
ghtened by what I’d left behind, to believe that there wasn’t
any trace left
                        afterwards
                                                there was nothing
            left this place   these words                 this voice
                                                nothing
                                                                        left behind       from before.

And for the first time, it dawned on the moon she’s all alone.

But now you tell me that I finally speak plainly,
You tell me how our voices intertwine
Urging me to set out together with you at sea.
But I still wonder should I...
                                                ...to Byzantium?
There is no language for old men,
                                                my dear friend!

I don’t know,
                                                but we are still young...


[translated from the Romanian by Chris Tanasescu]


[1] Page Hill Starzinger “Reduction,” an edge that intersects the “Tongue Place” one and runs on cutting the “Glass Poem” edge which it connects to the “American Renga” and “Half Stitch” edges by David Baker and joins them and thus they all three reach Vertex 12 – “Sonnet XL” by Leonid Dimov.
[2] Vertex 5.
[3] But still he is seeking in seas of absinthe,
When even his mother forgets his face,
Amid sneers and curses and sometimes with sobs,
Forever seeking a happier place.


Muchie intersectând muchia 2 şi ajungând la vârfurile 4 şi 5
Page Hill Starzinger
Collectio


            1.

Să recapitulăm.
            Ceea ce-mi aminteşte de-un lucru prea puţin ştiut. Aici
punctuaţia e suspendată,
            cuvintele se prăbuşesc
din obişnuinţă. Toate inimile să fie deschise
                                    niciun secret ţinut
            ascuns în         tine însăţi.

Vezi
pielea translucidă, venele noduroase
                        ale bunicii.       Locuită şi
atât de locuibilă.          Dacă uşa

e închisă, necazul nu-i departe,
            leorbăi legănat
                        barcagiul. Printr-un grătar

de canale curge
            apa menajeră
            canalizată spre nord
                        să irige terenuri agricole.
            Încă o afgană îşi dă
foc.                  „Surprised Kitty”
are mai mult de 28500000 de vizualizări pe YouTube. Ţipă doar
o dată
            spune un elev de liceu care a stat 14 zile în captivitate
                        şi a fost martorul a zeci de execuţii.    TAPILI, Congo.
            Şi duhului tău.
cânţi tu.
       Pe scenă,

            2.

un cărucior de copil se hurducăie
            pe scări în jos.
                        Groparii dezvelesc, excavează, îngroapă şi-apoi
trec la procesul invers. Aici, morminte evreieşti – opera unor mâini de musulmani, arabi, palestinieni.

            Iar ministrul nostru de la apărare zice

            e vorba de multe acţiuni cinetice desfăşurate
de-a lungul acelei graniţe.

                                    Roagă-te
spune.              Mama

            intră-n ieleşteu,
            părul cărunt dispare, nimeni n-o mai prinde.

            Boţită-năuntru, cutia încuiată;
                                    nu mai mare decât un

                        sicriu.


            3.

                                                Dumnezeului tău

Dacă istoria unui mare noroc
e o crimă uitată, atunci
este nenorocirea reamintirea                generozităţii?

                                    Dă ca şi când ei ar fi

            pomană.

            Stabili, ca-n
            Sisyphis.

                                                Şşşş, făcea ea de obicei;

                        iar drapelele de rugăciune
’s roase –.        99

nu-i tot una cu 100, ne-aminteşte cel ce adună
gunoaiele la ghena braziliană.
                        Desfă-ţi mâinile,
       dezpre-
            uneşte-te.

                                                            [traducere de Chris Tanasescu]

Vârfurile 4 şi 5
Iulia Militaru
No language for old men


(A fost odată un scripcar, ce viaţa îşi ducea într-un canal/ de catifea,/ pe lumea asta căuta/ să înţeleagă viaţa grea,/ dintr-un canal de catifea. Şi zi de zi el tot cânta/ din scripca lui, şi căuta.)

Apoi am văzut
            soaRele Rotund Roşu RăsăRind
sau                   numai jumătate am văzut
(celălalt în nevăzut)     semicerc aprins peste ape
A venit clipa!
(un cuvânt o să înflorească; întâi l-am aşteptat, apoi îl voi căuta, însă acum îl găsisem: îmi potrivesc vioara şi cobor)
In a Station of a Metrou         The apparition of these
Voices
in the crowd                thousand and one voices

Totuşi tăcerea domneşte: Unde sunt ceilalţi?

(aici, în întuneric, sunetele se schimbă, trebuie să le prind, să le înţeleg; voi vorbi asemeni lor şi mă vor asculta; cuvintele mi se nasc din foame, cuvintele îşi aşteaptă răsplata)
Şi cânt, vioara mea se-aprinde, cu flăcări
Arunc lumină fierbinte-n adânc
O doamnă,-n braţe c-un prunc,           îmi dă un leu,
Fioros animal,/ cumplit mă-nspăimânt,/ mi-e viersul mai greu;
Azi, am ce să mănânc.

Numai de n-ar mai fi tăcerea asta, oare mă aude cineva?
Est-ce que vous avez vu des autres – des camarades – avec des singes ou des ours?
Numai de am glăsui pe-aceeaşi limbă, oare mi s-or arăta?
Have you seen any others, any of our lot,/ With apes and bears?

Dar într-o zi l-am auzit
Şoptind chiar lângă mine
Că-n orice limbă moartă
Stăm ca în una vie,
Iar în cea vie sta-vom
Precum în cea ce-i moartă.
Şi         arunca în sus cu flăcări
Şi         le-nghiţea cu poftă.
Apoi, va fi venit un nou acord
O nouă voce mult mai clară.
                                    Şi-aşa cânta noul scripcar:

-- Strălucirea-şi pieptăna părul ei negru, de smoală,
În palat, în Ferentari, printre ţoale şi biştari.
De aseară, pe când luna îşi făcea prin ceruri loc,
L-a zărit pe-al său Romeo şi îşi zise: Ce miştoc!
Un gagiu ca tine rar îmi e dat să mai bunghesc.
Eşti şucar ş-aşa pilit şi cu mecla de diliu.
Vino sus, aci la mine!
Urcă repede-n balcon,
să ne sărutăm pe muie,
că dada pe-acasă nu e!
Să călătorim pe-o stea şi să-nceapă dragostea!

But, soft! What light through yonder window breaks?
It is the east, and Shine is the sun! –
Arise, fair sun, and kill the envious moon,
Who is already sick and pale with grief,
That thou her maid art far more fair than she.

Meraptuchi! Mertapuchi!
Strălucirea ta divină
Îţi strigă din inimă:
Vin’ la mine plin de vină,
Să ne tăvălim în vin
Şi-mpreună s-o mierlim!

Is it even so? Then I defy you, stars!
Meraptuchi! Mertapuchi!
Strălucirea mea divină,
Îţi strig din inimă:
Vin la tine plin de vină,
Să ne tăvălim în vin
Şi-mpreună s-o mierlim!

O Romeo, Romeo! Wherefore art thou Romeo?
Deny thy father, and refuse thy names;
Or, if thou wilt not, be but sworn my love,
And I’ll no longer be a Gypsy.


Şi-am               luat vioara[1]                             
Şi-am               strigat: -- Letter from o living language!

Atât de fragili, ne atingem cuvinte
Aproape-nnegrite, întoarse din moarte.
Şi-mi pare că-n jur, sunete sfinte
Dansează pe cobza cântărilor noastre.

De mult aşteptam tăcerile-ntinse
Ucise să-mi fie de vocile care
S-atât de fragile. Şi m-ating de cuvinte
Aproape-nnegrite, întoarse din moarte.

Acum, vom porni împreună pe mare.
În Bizanţ, revenim cu încredere printre
Aceleaşi licori. În toate se simte
Parfumul de mied picurat în pahare
Ce-atât de fragil trăieşte-n cuvinte.

-- Prietene dragă,
sunt cobzarul din Dooney,
cel mai vestit din ţinut,/mi-au spun unii.
Dansează ca marea norodul
când cobza începe-a grăi...
În Kilvarnet preot mi-i vărul,
iar fratele-n Mocharabuiee.
Şi-acum, alături de tine
în cor, cu foc voi rosti:

Mi-e dor, mi-e dor
De fraţii mei din Labrador
Şi simt că mor de-atâta dor                 de-atâta dor
                                                            De fraţii mei din Labrador!

(Er aber sucht noch in absinthenen Meeren
Wenn ihn schon seine Mutter vergisst
Grinsend und fluchend und zuweilen nicht ohne Zähren
Immer das Land, wo es besser zu leben ist.[2])

Mai am în minte doar clipa când
m-am trezit aici, fascinat de lumina acestor vitrine:
Red jade cups, food well set on a blue jewelled table,
And I was drunk, and had no thought of returning,
Şi nu-mi aminteam aproape nimic, şi nu aveam niciun prie
ten; atunci mi s-a spus: cei fără memorie au fobia a
mintirii, iar eu m-am încăpăţânat să-i ascult, să mă înspăi
mânt de ce-am lasat în urmă, să cred apoi că nici nu există
această urmă
                        pe urmă
                                                nimic n-a rămas
            locul ăsta         cuvintele astea             vocea asta
                                                nimic
                                                                        în urmă din urmă.

Şi, pentru prima oară, luna observă cât e de singură.

Dar acum tu-mi spui că-ţi vorbesc pe-nţeles,
Îmi spui că vocile ni se împletesc
Şi mă-ndemni să pornim împreună pe mare.
Oare...
                                                ...to Byzantium?
There is no language for old men,
                                                my dear friend!

-- I don’t know,
                                                but we are still young...


[1] Vârf 5.
[2] But still he is seeking in seas of absinthe,
When even his mother forgets his face,
Amid sneers and curses and sometimes with sobs,
Forever seeking a happier place.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...