DAN GULEA on MARGENTO's NOMADOSOFIA/NOMADOSOPHY

eul și personajele sale (nomadosofia)

(initially publishedd by Dan Gulea on his own blog here)

Experimentul Margento continuă cu Nomadosofia / Nomadosophy (2012), un poem ce înconjoară lumea alături de Chris & Raluca Tanasescu, un graf-poem la care participă toți ceilalți poeți care au format identitatea margentă, de la Hafiz și Robert Browning, la Frank Zappa sau Wislawa Szymborska, un poem al eului proiectat pe fundalul lumii pe care Chris Tanasescu, poet, muzician, conferențiar, îl creează de mai mulți ani.

Din acest experiment ce vizează completitudinea, Margento a ales în ultima vreme dimensiunea managerială, reușind să traducă în română importanți poeți americani, parte a marelui său poem, precum Jerome Rothenberg (2013) și Seymour Maine (2014), iar peste ocean să „ducă” poeți români, precum Gellu Naum (Athanor & Other Pohems, în colaborare cu Martin Woodside, 2014). Traduceri, urmate de comentarii mai întîi în reviste și efemeride, apoi în volume: toți aceștia, deja prezenți în indexul de poeți de la finalul acestui volum, ce arată, în fond, un program poetic de primă clasă, neinstituționalizat, în care doar arhitectura personală, „în desfășurare”, exprimă alegerile. Demers de primă clasă, pentru că, dincolo de originalitatea poematică (evidentă și prin așezarea în pagină, o permutare lettrică de Maiakovski & Mircea Ivănescu), Chris Tanasescu vine cu (in)formația universitară, fiind „la curent” cu cele mai importante schimbări în poezia contemporană, integrîndu-se așadar poeziei mondiale și depășind astfel eternul provincialism mizerabilist al autohtonilor, veșnic inspirați de „realitatea socială”.

Volumul este așadar unul polemic față de lumea noastră artistică, consacrînd un alt tip de poezie, fără a ocoli temele dureroase, provocatoare; acesta este apanajul Asiei (urmare a stagiului lui Chris Tanasescu de mai multe anotimpuri în Vietnam), cu poeți și scriitori precum U Sam Oeur (cu experiența lagărului cambodgian), Nguyen Tien Van (universitar vietnamez), Leonard Ng (din Singapore), dublați de clasicii „tradiționali” ai lumii orientale: curtezana Yu Xuanji (secolul IX), Sri Praj (poetul Siamului), Hafiz, marele persan.
Alături de lumea americană și de cea a Europei de Răsărit (de la Polonia „încoace”), universul nomadopoetic stă sub semnul țiganului călător, care deschide și închide volumul: „Țigan alfabet, cânt acordeon Roma”, autoipostaziere ironică, peste care se află mai multe uși de închidere, cea mai importantă: indexul final, intitulat „Margento, trupa, traducătorii”, de unde am selectat numele de mai sus.

Nomadosofia este așadar o minte ce se cuprinde, poemul ce se comentează, prin stihiile constitutive ale românului: Orientul (mai apropiat sau mai depărtat), Occidentul (America de Nord) și proiecția acestuia imigraționistă, lumea „original-americană”, lumea ce a devenit americană după câteva generații de emigrați polonezi, sloveni, evrei, sîrbi (exemplificată, de pildă, de Jerome Rothenberg). Carte de autor și antologie în același timp, „înțelepciunea călătorului” cuprinde sensurile existenței-trecere, de la efemerul social la cel existențial; și, totuși, cartea nu e totul: Margento există atunci cînd interpretează, cînd performează, așa cum o arată chitara de pe coperta imaginată de Grigore Negrescu.