MARGENTO European-American Sampling with Improvisations

Here is the bilingual (Romanian & English) version of a MARGENTO graph poem recently published in Romanian in Luceafarul literary magazine:

   

MARGENTO performing the Graph Poem ("Graph-ormance") at E-Poetry, London 2013, photos (c) Raluca Tanasescu

MARGENTO

Poeme de făcut bine / Doing Good Poems

(Live Sampling)

Samples from: / Extrase din:

Bruce Bond, Florin Caragiu, Paul Celan, Iarina Copuzaru, Laura Dan, Jacques Dupin, Page Hill-Starzinger, Iulia Miltaru, Czeslaw Milosz, Gellu Naum, O. Nimigean, Andra Rotaru, Maggie Schwed, William Shakespeare, Marin Sorescu, Raluca Tanasescu, John Taylor, G.C. Waldrep;

cu improvizații MARGENTO / with MARGENTO improvisations

 

Animale vindecătoare de cancer

Un prieten se luptă cu cancerul,/ glasul lui sună a rugăciune,/ rugăciunea lui e o lentilă/ prin care lumina se focalizează/ intr-un punct din inima ta.[1]

Inima mea e un adăpost pentru animale sălbatice,[2]

câteodată auzim cum ne dizolvăm în întuneric.[3]

Sub cămașa udă inima mea e despicată precum burțile peștilor

mișcările sunt funii care mă rod mă pregãtesc să devin o hrană,[4]

câinele și el lâncezește pe-un pietroi încălzit de soare –

eu și moartea cam atâția bani facem. O zi întreagă nr. 284

zace pe-un sac gol de nutreț, vizitată de-o primă/ muscă a stricăciunii. Înainte de-a se umfla și-a plesni,[5]

arată comun; după care, va vădi ce urmează-n comun.[6]

De cel ce scuipă oglinda pentru

a luci, fie-ți milă. Cu tine vorbesc,

lumeo, fața ce-ți dau e de monstru,/ rușinea în care m-arunc un strâmt cerc./ Spun asta cum zorile zic fii înaltă

umbrei. Gropii, fii adâncă.[7]

Cancer Healing Animals

A friend is struggling with cancer/ his voice got to sound like a prayer/ his prayer a lens/ focusing the light/ into a spot in your heart.[8]

My heart is a shelter for wild animals,[9]

sometimes we hear ourselves dissolve in the dark.[10]

Under my wet shirt the heart is slit open like a fish’s belly

my own moves are ropes cutting through me turning me into feed,[11]

the dog lolls too, on sun-warmed fieldstone—

death and I, that unremarkable.  For a day #284 lies

on an empty feed sack in the toolshed, visited by the first/ of the destroying flies.  Before she swells and bursts,[12]

she looks common; when she does, she’ll prove the coming common[13].

Pity the man who spits on the mirror

to make it shine.  I am talking to you,

world, the face I gave you a monster,/ my shame a little circle I plunged into./  I say this the way daybreak says be tall

to the shadows.  Be deep to the grave.[14]

Poem de adus lumina după moarte

Siloz spintecat. Mamă oarbă. . .  Rezonanță a sumei/ și scăderii pe-o coardă întinsă. De trecătoare sau/ contrabas. . .  Stârnind un palimpsest de graffiti/ pe zid. Lămurind minunea spațiilor

dintre dalele din curte. . . [15] de la clipa morţii,

când, straturi-straturi, muzica şi cerurile

iau locul vieţii, mai ales al trupurilor noastre[16].

Se indepărtează un chip – ca apa

a curs şi lumea lui e un văl ce-l acoperă[17].

Dreptunghiul negru săpat în iarbă

cu-o simplitate de capac de coșciug,

cu rânduri drepte de roșii și sfeclă – colorat argument/ contra morții, un așa de răspicat document[18]/ pe cât e solia de-asediu a soldaților de teracotă[19].

Mereu moartea, utilă, fertilă, însă

tot moarte – ca-nchipuirea, nu poate fi ucisă.//

Ai grijă, prunculu-i spune mama, blând/ focu-i foc, fumul fum. Din lemn – un semn? Nicicând// nu uita, spune focul. De fum să nu uiți.

Sfârșitul lumii e oriunde te uiți[20].

Bringing Light after Death Poem

Slashed-open silo.  Blind mother. . .  Resonance of the sum/ and the withdrawal, on a taut string.  Of a gully, or of a/ double bass. . .  That arouses a palimpsest of graffiti/ on the wall.  That casts light on the miracle of the interstice,

between the flagstones of the courtyard. . .[21]  from the moment

of death, when layer by layer music and heavens

usurp our lives, and moreover, our bodies.[22]

A face furthers away—flowing like water—

all wrapped in the world as if in its own veil.[23]

The black rectangle dug from the lawn

has the simplicity of a coffin lid,

its ordered rows of tomato and beet a colored argument/ against death, as strongly worded a document/[24] as a declaration of war from the terracotta army.[25]

Always death that is useful, fertile, but still

death, and so, like fantasy, cannot be killed.//

Careful, the mother tells her child because/ fire is fire, smoke smoke.  Matter matters.  Always//

remember, says the fire.  Remember, the smoke.

The end of the world is everywhere you look.[26]

Poem respirator

La fiecare respiraţie se va auzi o muzică nouă/ Ceva asemănător plânsului furnicilor./ Atunci o să murim frumos şi repetabil,/ Fiecare dintre noi va fi o petală de bujor ţinută între coperţile unei cărţi

Despre grădinăritul norilor[27].

Schele templiere      ale crimei, la rece// un drum făcut cu maimuțele     o transfuzie      de muște//

până-ntr-o preistorie dubioasă

bălăngănindu-se – a lor// sau o rupere-a buclei   mașinei de scris – prăbușire// în timp ce aerul            intrând șuieră și desenează

delectabil          lizibil la final    prin crăpă

turile-n talpă     ale singurei maimuțe ce se-ntoarce. . .[28]

Fără apă nu ne-ntâlnim, fără aer n-am ce citi[29];

pare-așa improbabil, la felul cum trăim

să pătrundem și-astfel să fim pătrunși, rechinul

ce ni-i mintea, ce-noată să respire, chiar și-n somn[30].

Și-n clipa aceea când pietrele-au devenit râuri,

Cartea a rămas cu foile în aer

în timp ce zidul s-a făcut deodată cald[31].

Respiratory Poem

With each breath a new music shall come out/ Something quite like the ants’ sobbing./ That’s when we’ll die beautifully and repeatedly,/ And each of us will be a peony petal inside a book

On cloud gardening.[32]

Templar scaffolding      of the crime and the coolness// a voyage with monkeys  a transfusion     of flies//

all the way to a seedy, staggering

prehistory—theirs// or the breaking of a typewriter         ribbon—collapse// while the air rushes in and draws,

delectably,        at the end legibly

on the crackled heel      of the only monkey who comes back[33]. . .

With no water, we can’t meet, with no air, I can’t read;[34]

it seems so unlikely, the way we live

to enter and so be entered, our mind the shark

that swims to breathe, even as we sleep.[35]

And at that moment of stones becoming rivers,

The Book remained open with its pages in the air

while the wall suddenly turned warm.[36]

Poem elixir

(locul ăsta îi face rău.) atunci[37]

se lipsește de hrană, nu vorbește cu nimeni,       e atent

la manii.           lovește zi de zi în aceleași

puncte fixe[38]. . .                        nu a vãzut lumina de peste o sãptã

mână[39] – în Beznã se pãrea a fi salcâm

uscat, și hrana lui era cãldura a

nimalã, sulful fixat pe corpul fi

x pe drumul drept unde acela și aceea

se iubeau unindu-și aripile de jad               și de rubine[40],

Și-și luau îndemânarea din brânca de lemur./ Peste orașe unde-s lichenii gânditori/ Pterodactilii făceau legea zburând jur împrejur[41]./ Uneori auzim cum ne dizolvăm în întuneric[42].

Și batem în aer, împletiți, ca-ntr-un țărm

mut[43]. Strigăt           albastru albastru alb

astru. albă Lună întrezărită în plină zi[44]. . .

Harul nodului e-n cum și-nchide

ochiul prinzându-l pe al nostru, fascinația[45]. . .

muzica,            ne spune muzica, nu-i o oglindă[46]. . .

În oglindă-i duminică. . . ochiu-mi coboară la sexul iubitei mele[47]:

Elixir Poem

(this place makes him sick.) hence[48]

he quits eating, doesn’t talk to anyone,      is mindful

of manias.           Day after day he hits the same

fixed spots. . .[49]             he hasn’t seen the daylight for wee-

x[50]—in the Dark there seemed to be a dry

locust feeding off the animal he-

at, the sulfur fixed on core

poreal fixedness on the straight path where he and she

made love uniting their wings of jade    and rubies,[51]

And took their deftness from the lemur’s paw./ Above the cities of the thinking lichen,/ Flights of pterodactyls proclaimed the law. [52]/ Sometimes we hear ourselves melt in the dark.[53]/

Entwined we beat the air as if it were a silent

shore.[54]  Bluish yell      bluish bluish bluish yel-

low.  glow of the Moon in the blue daylight.[55]

The grace of the knot is how it closes

its eye to fix ours to it, our fascination. . .[56]

music,     says the music, is no mirror. . .[57]

In the mirror it’s Sunday. . . my eye moves down to the sex of my loved one:[58]

Poem de liniștit sângele

Dumnezeului tău           Dacă istoria unui mare noroc

e o crimă uitată, atunci       este nenorocirea

reamintirea                   generozităţii?[59]

Adesea, în drum spre o aniversare,/ un nou Reper – un nou Eveniment –/ este adăugat memoriei,/ schițat, de fapt, în Calendar[60]. Dă

ca şi când ei ar fi           pomană[61]. Asta pur

și simplu produce-o altă aniversare[62].

Doar arareori călătoria spre ani

versare e-ntreruptă de un Mijloc de Inter

val. Mult mai probabil va apărea un nou mijloc

de transport[63]. A fi. . . Cartea-ți mă transportă din-

colo[64]. . . (Chiar vrei să se-ntâmple? Ține ritmul[65].)

de-acest prezent neghiob, căci simt acum/ tot viitoru-ntr-o clipă[66]; A fi recursiv/ nu e un punct major, nici măcar          în teo

ria lui Chomsky – entităţi înserate-n n

tităţi similare – structură de arbor[67]. De-am atinge cor

tina – de ne-am părăsi locurile – am simți scoarța[68].

Blood Appeasing Poem

Thy Lord           If the story of a great fortune

is a forgotten crime, then          is misfortune

a remembered               generosity?[69]

Often, along the way to an anniversary,/ a new Point of Reference—a new Event—/ is added to memory,/ that is, adumbrated within the Calendar.[70]  Give

as if they were              alms.[71]  This simply

creates another anniversary.[72]

Only rarely does a new Means of Inter

val interrupt a journey to an anni

versary.  It is more likely that a new means

of transportation will present itself.[73]  To be. . .  Thy letters have transported me be

yond[74]. . .  (You really want it to happen?  Keep the pace up.[75])

this ignorant present, and I feel now/ the future in the instant;[76] Recursive/ is not the point, not even

Chomsky’s theory—embedding n

tities within like entities—a tree structure.[77]  If we touched the curt-

teens—if we could leave our seats to touch them—we would feel bark.[78]

 

Poem de înlocuire la timp

În ploaie, rezemat de un copac.

El are legatura cu pamântul.

Și simt sub coaja-i, palma bătucită[79],

sub o piatră era o piatră sub care                        fusese/  un mormânt sub care    fusese o biserică/ mai veche şi sub ea depozit            şi sub el/ o casă. . .  acolo am ajuns?   Nu ştiu[80]. . .

„Animale vindecătoare de cancer” e un titlu/ tare. Merge la orice – la un poem, o trupă

de punk de subsol, o marcă de sucuri. O națiune[81]. / [. . .] Mai nou, m-am hotărât într-o privință:

copacii-s niște suflete răzlețe,/ amputate din trupuri. Există patos[82].

Cântând ajungem acolo unde creștem[83].

Vi se va provoca în permanență/ trecutul. Vi-l vor băga în memorie până

veți uita viitorul (cod 3627)[84],/ forme ale căror emoţii     le recunoşti,/ fără să fie nevoie să le-nveleşti în limba locului[85].

Pe drumul spre aniversare vorbeam despre astfel de lucruri[86].

 

On Time Replacement Poem

Out in the rain, leaning on a tree.

It has its own connection to the earth.

And I can sense that callous hand under its bark,[87]

under a rock there was a rock under which/ an old tomb under which     an older church/ under which a storehouse            under which a house. . ./ We there now?  Dunno[88]. . .  

“Cancer Healing Animals” is a really great/ title.  For anything:  a poem, a basement

punk band, a soda pop.  A nation.[89]/ [. . .] In other news, I've decided I think

trees are misplaced souls, cut out of the body.  There is pathos.[90]

As we sing we reach the point where we shall grow.[91]

The past shall be recurrently provoked/ in you.  They’ll stick it in your memory until

you forget about the future (code 3627)[92],/ the forms whose emotions    you recognize/ without having to translate them into the language of the place.[93]

As we journeyed toward the anniversary we discussed these things.[94]

---

[1] Florin Caragiu, ,,Fiecare poem e o respirație”, blogul autorului 

[2] Iarina Copuzaru, ,,Frumusețea aceea nenumită” din Domnișoara Miller era nespus de ciudată

[3] Ibidem

[4] Laura Dan, „***”, http://www.youtube.com/watch?v=bdcsbDvNEtQ

[5] Maggie Schwed, „În trecere” din Blackbird, primăvara 2011, Vol. 10, No. 1

[6] MARGENTO

[7] Bruce Bond, „Ginsberg” din Kenyon Review Online

[8] Florin Caragiu, “Every Poem Is Another Breath,” http://florincaragiu.blogspot.ro/2012/02/fiecare-poem-e-o-respiratie.html

[9] Iarina Copuzaru, “That Nameless Beauty” from Miss Miller Was Utterly Weird

[10] Idem

[11] Laura Dan, “***,” from You Tube

[12] Maggie Schwed, ,,Passing Through” from Blackbird, Spring 2011, Vol. 10, No. 1, http://www.blackbird.vcu.edu/v10n1/poetry/schwed_m/passing_page.shtml

[13] MARGENTO

[14] Bruce Bond, ,,Ginsberg” from The Kenyon Review Online, Winter 2013, http://www.kenyonreview.org/kr-online-issue/2013-winter/selections/bruce-bond-763879/

[15] Jacques Dupin, Mame, fragment

[16] Iarina Copuzaru, „Liturghia Bujorilor”, ibidem

[17] Florin Caragiu, „Căușul palmei”, de pe blogul autorului

[18] Maggie Schwed, „Grădinar nedezmințit” din The Malahat Review, 2011, no. 175

[19] MARGENTO

[20] Bruce Bond, „Poarta raiului”, Cuvinte scrise peste zidurile orașului

[21] Jacques Dupin, trans. John Taylor, from Mothers

[22] Iarina Copuzaru, “The Peonies’ Liturgy,” Ibidem

[23] Florin Caragiu, “Hand’s Cup,” http://florincaragiu.blogspot.ro/2012/03/din-causul-palmei.html

[24] Maggie Schwed, “Constant Gardener” from The Malahat Review, Summer 2011, no. 175

[25] MARGENTO

[26] Bruce Bond, “Heaven’s Gate,” Ibidem

[27] Iarina Copuzaru, „Liturghia bujorilor”, op. cit.

[28] Jacques Dupin, din Muște și maimuțe

[29] MARGENTO

[30] Bruce Bond, „În”, op. cit.

[31] Florin Caragiu, „I. retrăire” din Sentic

[32] Iarina Copuzaru, “The Peonies’ Sermon,” op. cit.

[33] Jacques Dupin, from Monkeys and Flies, translated from the French by John Taylor

[34] MARGENTO

[35] Bruce Bond, “In,” op. cit.

[36] Florin Caragiu, “I. Reliving” from Sentic

[37] Andra Rotaru, „Locuri”, din Lemur

[38] Ibidem

[39] ibidem

[40] Gellu Naum, „Hrăninrea pietrei” din Fața și suprafața urmat de Malul albastru

[41] Czeslaw Milosz, „Și steaua se chema Pelin” din „Caietele răzlețe”, Imnul perlei

[42] Iarina Copuzaru, ,,Frumusețea aceea nenumită”, op. cit.

[43] MARGENTO

[44] Iulia Militaru, „Impresii din Olimp”, Câteva poeme, manuscris în lucru

[45] Bruce Bond, „Cartea lui Columba” din Imnul negru

[46] Bruce Bond, „Amurg”, ibidem

[47] Paul Celan, „Corona”, de pe site-ul Art of Europe

[48] Andra Rotaru, “Places” from Lemur

[49] Ibidem

[50] Ibidem

[51] Gellu Naum, “Feeding the Stone” from The Face and the Surface and The Blue Riverbank

[52] Czeslaw Milosz, “The Wormwood Star” from “The Separate Notebooks,” Hymn of the Pearl

[53] Iarina Copuzaru, “That Nameless Beauty,” op. cit.

[54] MARGENTO

[55] Iulia Militaru, “Notes from Olympus,” from A Few Poems, manuscript in progress

[56] Bruce Bond, “Book of Kells” from Black Anthem

[57] Bruce Bond, “Dusk,” ibidem

[58] Paul Celan, “Corona,” http://www.artofeurope.com/celan/cel2.htm

[59] Page Hill-Starzinger, „Collectio” din Vestigial, trad. Raluca Tanasescu

[60] G.C. Waldrep, „Aniversare” din Submergența

[61] Page Hill-Starzinger, idem

[62] G.C. Waldrep, idem

[63] G.C. Waldrep. idem

[64] William Shakespeare, Hamlet și Macbeth

[65] MARGENTO

[66] Shakespeare, Macbeth, continuarea citatului precedent

[67] Page Hill-Starzinger, „Reducere”, manuscris trimis de autoare

[68] G.C. Waldrep, „Avem o viziune a pădurii, și atunci pădurea are o viziune despre noi”, editorial în revista Double Room, 2009

[69] Page Hill-Starzinger, “Collectio” from Vestigial

[70] G.C. Waldrep, “Anniversary” from Submergency

[71] Page Hill-Starzinger, idem

[72] G.C. Waldrep, idem

[73] Idem

[74] Shakespeare, Hamlet and Macbeth

[75] MARGENTO

[76] Shakespeare, the previous quote continued

[77] Page Hill-Starzinger, “Reduction” from a manuscript contributed via email

[78] G.C. Waldrep, “We Have a Vision of the Forest, and then the Forest Has a Vision of Us”—Guest Editor’s Introduction to Double Room no 9, 2009

[79] Marin Sorescu, „Copacul”, http://www.revistatango.ro/litere/cea-mai-frumoasa-poezie/marin-sorescu-copacul-2431.html,

[80] MARGENTO, „Vid avid”, Nomadosofia

[81] G.C. Waldrep, mesaj e-mail

[82] Idem

[83] MARGENTO

[84] O. Nimigean, „In memoriam professoris Romulus Priscornic”, adio adio dragi poezii

[85] Florin Caragiu, epigraf, op. cit.

[86] G.C. Waldrep, „Aniversare” din Submergența

[87] Marin Sorescu, trans. Raluca Tanasescu, “The Tree,” http://www.revistatango.ro/litere/cea-mai-frumoasa-poezie/marin-sorescu-copacul-2431.html

[88] MARGENTO, “Avid Void” from Nomadosophy

[89] G.C. Waldrep, e-mail message sent to margento

[90] Idem

[91] MARGENTO

[92] O. Nimigean, “In Memoriam Professoris Romulus Priscornic” from farewell farewell dear poems

[93] Florin Caragiu, epigraph to op. cit.

[94] G.C. Waldrep, “Anniversary” from Submergency