Sep 11, 2013

MARGENTO European-American Sampling with Improvisations

Here is the bilingual (Romanian & English) version of a MARGENTO graph poem recently published in Romanian in Luceafarul literary magazine:
   


MARGENTO performing the Graph Poem ("Graph-ormance") at E-Poetry, London 2013, photos (c) Raluca Tanasescu


MARGENTO
Poeme de făcut bine / Doing Good Poems
(Live Sampling)
Samples from: / Extrase din:
Bruce Bond, Florin Caragiu, Paul Celan, Iarina Copuzaru, Laura Dan, Jacques Dupin, Page Hill-Starzinger, Iulia Miltaru, Czeslaw Milosz, Gellu Naum, O. Nimigean, Andra Rotaru, Maggie Schwed, William Shakespeare, Marin Sorescu, Raluca Tanasescu, John Taylor, G.C. Waldrep;
cu improvizații MARGENTO / with MARGENTO improvisations
 


Animale vindecătoare de cancer

Un prieten se luptă cu cancerul,/ glasul lui sună a rugăciune,/ rugăciunea lui e o lentilă/ prin care lumina se focalizează/ intr-un punct din inima ta.[1]
Inima mea e un adăpost pentru animale sălbatice,[2]
câteodată auzim cum ne dizolvăm în întuneric.[3]
Sub cămașa udă inima mea e despicată precum burțile peștilor
mișcările sunt funii care mă rod mă pregãtesc să devin o hrană,[4]
câinele și el lâncezește pe-un pietroi încălzit de soare –
eu și moartea cam atâția bani facem. O zi întreagă nr. 284
zace pe-un sac gol de nutreț, vizitată de-o primă/ muscă a stricăciunii. Înainte de-a se umfla și-a plesni,[5]
arată comun; după care, va vădi ce urmează-n comun.[6]
De cel ce scuipă oglinda pentru
a luci, fie-ți milă. Cu tine vorbesc,
lumeo, fața ce-ți dau e de monstru,/ rușinea în care m-arunc un strâmt cerc./ Spun asta cum zorile zic fii înaltă
umbrei. Gropii, fii adâncă.[7]


Cancer Healing Animals

A friend is struggling with cancer/ his voice got to sound like a prayer/ his prayer a lens/ focusing the light/ into a spot in your heart.[8]
My heart is a shelter for wild animals,[9]
sometimes we hear ourselves dissolve in the dark.[10]
Under my wet shirt the heart is slit open like a fish’s belly
my own moves are ropes cutting through me turning me into feed,[11]
the dog lolls too, on sun-warmed fieldstone—
death and I, that unremarkable.  For a day #284 lies
on an empty feed sack in the toolshed, visited by the first/ of the destroying flies.  Before she swells and bursts,[12]
she looks common; when she does, she’ll prove the coming common[13].
Pity the man who spits on the mirror
to make it shine.  I am talking to you,
world, the face I gave you a monster,/ my shame a little circle I plunged into./  I say this the way daybreak says be tall
to the shadows.  Be deep to the grave.[14]


Poem de adus lumina după moarte

Siloz spintecat. Mamă oarbă. . .  Rezonanță a sumei/ și scăderii pe-o coardă întinsă. De trecătoare sau/ contrabas. . .  Stârnind un palimpsest de graffiti/ pe zid. Lămurind minunea spațiilor
dintre dalele din curte. . . [15] de la clipa morţii,
când, straturi-straturi, muzica şi cerurile
iau locul vieţii, mai ales al trupurilor noastre[16].
Se indepărtează un chip – ca apa
a curs şi lumea lui e un văl ce-l acoperă[17].
Dreptunghiul negru săpat în iarbă
cu-o simplitate de capac de coșciug,
cu rânduri drepte de roșii și sfeclă – colorat argument/ contra morții, un așa de răspicat document[18]/ pe cât e solia de-asediu a soldaților de teracotă[19].
Mereu moartea, utilă, fertilă, însă
tot moarte – ca-nchipuirea, nu poate fi ucisă.//
Ai grijă, prunculu-i spune mama, blând/ focu-i foc, fumul fum. Din lemn – un semn? Nicicând// nu uita, spune focul. De fum să nu uiți.
Sfârșitul lumii e oriunde te uiți[20].


Bringing Light after Death Poem

Slashed-open silo.  Blind mother. . .  Resonance of the sum/ and the withdrawal, on a taut string.  Of a gully, or of a/ double bass. . .  That arouses a palimpsest of graffiti/ on the wall.  That casts light on the miracle of the interstice,
between the flagstones of the courtyard. . .[21]  from the moment
of death, when layer by layer music and heavens
usurp our lives, and moreover, our bodies.[22]
A face furthers away—flowing like water—
all wrapped in the world as if in its own veil.[23]
The black rectangle dug from the lawn
has the simplicity of a coffin lid,
its ordered rows of tomato and beet a colored argument/ against death, as strongly worded a document/[24] as a declaration of war from the terracotta army.[25]
Always death that is useful, fertile, but still
death, and so, like fantasy, cannot be killed.//
Careful, the mother tells her child because/ fire is fire, smoke smoke.  Matter matters.  Always//
remember, says the fire.  Remember, the smoke.
The end of the world is everywhere you look.[26]


Poem respirator

La fiecare respiraţie se va auzi o muzică nouă/ Ceva asemănător plânsului furnicilor./ Atunci o să murim frumos şi repetabil,/ Fiecare dintre noi va fi o petală de bujor ţinută între coperţile unei cărţi
Despre grădinăritul norilor[27].
Schele templiere      ale crimei, la rece// un drum făcut cu maimuțele     o transfuzie      de muște//
până-ntr-o preistorie dubioasă
bălăngănindu-se – a lor// sau o rupere-a buclei   mașinei de scris – prăbușire// în timp ce aerul            intrând șuieră și desenează
delectabil          lizibil la final    prin crăpă
turile-n talpă     ale singurei maimuțe ce se-ntoarce. . .[28]
Fără apă nu ne-ntâlnim, fără aer n-am ce citi[29];
pare-așa improbabil, la felul cum trăim
să pătrundem și-astfel să fim pătrunși, rechinul
ce ni-i mintea, ce-noată să respire, chiar și-n somn[30].
Și-n clipa aceea când pietrele-au devenit râuri,
Cartea a rămas cu foile în aer
în timp ce zidul s-a făcut deodată cald[31].


Respiratory Poem

With each breath a new music shall come out/ Something quite like the ants’ sobbing./ That’s when we’ll die beautifully and repeatedly,/ And each of us will be a peony petal inside a book
On cloud gardening.[32]
Templar scaffolding      of the crime and the coolness// a voyage with monkeys  a transfusion     of flies//
all the way to a seedy, staggering
prehistory—theirs// or the breaking of a typewriter         ribbon—collapse// while the air rushes in and draws,
delectably,        at the end legibly
on the crackled heel      of the only monkey who comes back[33]. . .
With no water, we can’t meet, with no air, I can’t read;[34]
it seems so unlikely, the way we live
to enter and so be entered, our mind the shark
that swims to breathe, even as we sleep.[35]
And at that moment of stones becoming rivers,
The Book remained open with its pages in the air
while the wall suddenly turned warm.[36]


Poem elixir

(locul ăsta îi face rău.) atunci[37]
se lipsește de hrană, nu vorbește cu nimeni,       e atent
la manii.           lovește zi de zi în aceleași
puncte fixe[38]. . .                        nu a vãzut lumina de peste o sãptã
mână[39]în Beznã se pãrea a fi salcâm
uscat, și hrana lui era cãldura a
nimalã, sulful fixat pe corpul fi
x pe drumul drept unde acela și aceea
se iubeau unindu-și aripile de jad               și de rubine[40],
Și-și luau îndemânarea din brânca de lemur./ Peste orașe unde-s lichenii gânditori/ Pterodactilii făceau legea zburând jur împrejur[41]./ Uneori auzim cum ne dizolvăm în întuneric[42].
Și batem în aer, împletiți, ca-ntr-un țărm
mut[43]. Strigăt           albastru albastru alb
astru. albă Lună întrezărită în plină zi[44]. . .
Harul nodului e-n cum și-nchide
ochiul prinzându-l pe al nostru, fascinația[45]. . .
muzica,            ne spune muzica, nu-i o oglindă[46]. . .
În oglindă-i duminică. . . ochiu-mi coboară la sexul iubitei mele[47]:


Elixir Poem

(this place makes him sick.) hence[48]
he quits eating, doesn’t talk to anyone,      is mindful
of manias.           Day after day he hits the same
fixed spots. . .[49]             he hasn’t seen the daylight for wee-
x[50]—in the Dark there seemed to be a dry
locust feeding off the animal he-
at, the sulfur fixed on core
poreal fixedness on the straight path where he and she
made love uniting their wings of jade    and rubies,[51]
And took their deftness from the lemur’s paw./ Above the cities of the thinking lichen,/ Flights of pterodactyls proclaimed the law. [52]/ Sometimes we hear ourselves melt in the dark.[53]/
Entwined we beat the air as if it were a silent
shore.[54]  Bluish yell      bluish bluish bluish yel-
low.  glow of the Moon in the blue daylight.[55]
The grace of the knot is how it closes
its eye to fix ours to it, our fascination. . .[56]
music,     says the music, is no mirror. . .[57]
In the mirror it’s Sunday. . . my eye moves down to the sex of my loved one:[58]


Poem de liniștit sângele

Dumnezeului tău           Dacă istoria unui mare noroc
e o crimă uitată, atunci       este nenorocirea
reamintirea                   generozităţii?[59]
Adesea, în drum spre o aniversare,/ un nou Reper – un nou Eveniment –/ este adăugat memoriei,/ schițat, de fapt, în Calendar[60]. Dă
ca şi când ei ar fi           pomană[61]. Asta pur
și simplu produce-o altă aniversare[62].

Doar arareori călătoria spre ani
versare e-ntreruptă de un Mijloc de Inter
val. Mult mai probabil va apărea un nou mijloc
de transport[63]. A fi. . . Cartea-ți mă transportă din-
colo[64]. . . (Chiar vrei să se-ntâmple? Ține ritmul[65].)
de-acest prezent neghiob, căci simt acum/ tot viitoru-ntr-o clipă[66]; A fi recursiv/ nu e un punct major, nici măcar          în teo
ria lui Chomsky – entităţi înserate-n n
tităţi similare – structură de arbor[67]. De-am atinge cor
tina – de ne-am părăsi locurile – am simți scoarța[68].


Blood Appeasing Poem

Thy Lord           If the story of a great fortune
is a forgotten crime, then          is misfortune
a remembered               generosity?[69]
Often, along the way to an anniversary,/ a new Point of Reference—a new Event—/ is added to memory,/ that is, adumbrated within the Calendar.[70]  Give
as if they were              alms.[71]  This simply
creates another anniversary.[72]

Only rarely does a new Means of Inter
val interrupt a journey to an anni
versary.  It is more likely that a new means
of transportation will present itself.[73]  To be. . .  Thy letters have transported me be
yond[74]. . .  (You really want it to happen?  Keep the pace up.[75])
this ignorant present, and I feel now/ the future in the instant;[76] Recursive/ is not the point, not even
Chomsky’s theory—embedding n
tities within like entities—a tree structure.[77]  If we touched the curt-
teens—if we could leave our seats to touch them—we would feel bark.[78]
 

Poem de înlocuire la timp

În ploaie, rezemat de un copac.
El are legatura cu pamântul.
Și simt sub coaja-i, palma bătucită[79],
sub o piatră era o piatră sub care                        fusese/  un mormânt sub care    fusese o biserică/ mai veche şi sub ea depozit            şi sub el/ o casă. . .  acolo am ajuns?   Nu ştiu[80]. . .
„Animale vindecătoare de cancer” e un titlu/ tare. Merge la orice – la un poem, o trupă
de punk de subsol, o marcă de sucuri. O națiune[81]. / [. . .] Mai nou, m-am hotărât într-o privință:
copacii-s niște suflete răzlețe,/ amputate din trupuri. Există patos[82].
Cântând ajungem acolo unde creștem[83].
Vi se va provoca în permanență/ trecutul. Vi-l vor băga în memorie până
veți uita viitorul (cod 3627)[84],/ forme ale căror emoţii     le recunoşti,/ fără să fie nevoie să le-nveleşti în limba locului[85].
Pe drumul spre aniversare vorbeam despre astfel de lucruri[86].
 

On Time Replacement Poem

Out in the rain, leaning on a tree.
It has its own connection to the earth.
And I can sense that callous hand under its bark,[87]
under a rock there was a rock under which/ an old tomb under which     an older church/ under which a storehouse            under which a house. . ./ We there now?  Dunno[88]. . .  
“Cancer Healing Animals” is a really great/ title.  For anything:  a poem, a basement
punk band, a soda pop.  A nation.[89]/ [. . .] In other news, I've decided I think
trees are misplaced souls, cut out of the body.  There is pathos.[90]
As we sing we reach the point where we shall grow.[91]
The past shall be recurrently provoked/ in you.  They’ll stick it in your memory until
you forget about the future (code 3627)[92],/ the forms whose emotions    you recognize/ without having to translate them into the language of the place.[93]
As we journeyed toward the anniversary we discussed these things.[94]


[1] Florin Caragiu, ,,Fiecare poem e o respirație”, blogul autorului 
[2] Iarina Copuzaru, ,,Frumusețea aceea nenumită” din Domnișoara Miller era nespus de ciudată
[3] Ibidem
[5] Maggie Schwed, „În trecere” din Blackbird, primăvara 2011, Vol. 10, No. 1
[6] MARGENTO
[7] Bruce Bond, „Ginsberg” din Kenyon Review Online
[8] Florin Caragiu, “Every Poem Is Another Breath,” http://florincaragiu.blogspot.ro/2012/02/fiecare-poem-e-o-respiratie.html
[9] Iarina Copuzaru, “That Nameless Beauty” from Miss Miller Was Utterly Weird
[10] Idem
[11] Laura Dan, “***,” from You Tube
[12] Maggie Schwed, ,,Passing Through” from Blackbird, Spring 2011, Vol. 10, No. 1, http://www.blackbird.vcu.edu/v10n1/poetry/schwed_m/passing_page.shtml
[13] MARGENTO
[14] Bruce Bond, ,,Ginsberg” from The Kenyon Review Online, Winter 2013, http://www.kenyonreview.org/kr-online-issue/2013-winter/selections/bruce-bond-763879/
[15] Jacques Dupin, Mame, fragment
[16] Iarina Copuzaru, „Liturghia Bujorilor”, ibidem
[17] Florin Caragiu, „Căușul palmei”, de pe blogul autorului
[18] Maggie Schwed, „Grădinar nedezmințit” din The Malahat Review, 2011, no. 175
[19] MARGENTO
[20] Bruce Bond, „Poarta raiului”, Cuvinte scrise peste zidurile orașului
[21] Jacques Dupin, trans. John Taylor, from Mothers
[22] Iarina Copuzaru, “The Peonies’ Liturgy,” Ibidem
[24] Maggie Schwed, “Constant Gardener” from The Malahat Review, Summer 2011, no. 175
[25] MARGENTO
[26] Bruce Bond, “Heaven’s Gate,” Ibidem
[27] Iarina Copuzaru, „Liturghia bujorilor”, op. cit.
[28] Jacques Dupin, din Muște și maimuțe
[29] MARGENTO
[30] Bruce Bond, „În”, op. cit.
[31] Florin Caragiu, „I. retrăire” din Sentic
[32] Iarina Copuzaru, “The Peonies’ Sermon,” op. cit.
[33] Jacques Dupin, from Monkeys and Flies, translated from the French by John Taylor
[34] MARGENTO
[35] Bruce Bond, “In,” op. cit.
[36] Florin Caragiu, “I. Reliving” from Sentic
[37] Andra Rotaru, „Locuri”, din Lemur
[38] Ibidem
[39] ibidem
[40] Gellu Naum, „Hrăninrea pietrei” din Fața și suprafața urmat de Malul albastru
[41] Czeslaw Milosz, „Și steaua se chema Pelin” din „Caietele răzlețe”, Imnul perlei
[42] Iarina Copuzaru, ,,Frumusețea aceea nenumită”, op. cit.
[43] MARGENTO
[44] Iulia Militaru, „Impresii din Olimp”, Câteva poeme, manuscris în lucru
[45] Bruce Bond, „Cartea lui Columba” din Imnul negru
[46] Bruce Bond, „Amurg”, ibidem
[47] Paul Celan, „Corona”, de pe site-ul Art of Europe
[48] Andra Rotaru, “Places” from Lemur
[49] Ibidem
[50] Ibidem
[51] Gellu Naum, “Feeding the Stone” from The Face and the Surface and The Blue Riverbank
[52] Czeslaw Milosz, “The Wormwood Star” from “The Separate Notebooks,” Hymn of the Pearl
[53] Iarina Copuzaru, “That Nameless Beauty,” op. cit.
[54] MARGENTO
[55] Iulia Militaru, “Notes from Olympus,” from A Few Poems, manuscript in progress
[56] Bruce Bond, “Book of Kells” from Black Anthem
[57] Bruce Bond, “Dusk,” ibidem
[59] Page Hill-Starzinger, „Collectio” din Vestigial, trad. Raluca Tanasescu
[60] G.C. Waldrep, „Aniversare” din Submergența
[61] Page Hill-Starzinger, idem
[62] G.C. Waldrep, idem
[63] G.C. Waldrep. idem
[64] William Shakespeare, Hamlet și Macbeth
[65] MARGENTO
[66] Shakespeare, Macbeth, continuarea citatului precedent
[67] Page Hill-Starzinger, „Reducere”, manuscris trimis de autoare
[68] G.C. Waldrep, „Avem o viziune a pădurii, și atunci pădurea are o viziune despre noi”, editorial în revista Double Room, 2009
[69] Page Hill-Starzinger, “Collectio” from Vestigial
[70] G.C. Waldrep, “Anniversary” from Submergency
[71] Page Hill-Starzinger, idem
[72] G.C. Waldrep, idem
[73] Idem
[74] Shakespeare, Hamlet and Macbeth
[75] MARGENTO
[76] Shakespeare, the previous quote continued
[77] Page Hill-Starzinger, “Reduction” from a manuscript contributed via email
[78] G.C. Waldrep, “We Have a Vision of the Forest, and then the Forest Has a Vision of Us”—Guest Editor’s Introduction to Double Room no 9, 2009
[80] MARGENTO, „Vid avid”, Nomadosofia
[81] G.C. Waldrep, mesaj e-mail
[82] Idem
[83] MARGENTO
[84] O. Nimigean, „In memoriam professoris Romulus Priscornic”, adio adio dragi poezii
[85] Florin Caragiu, epigraf, op. cit.
[86] G.C. Waldrep, „Aniversare” din Submergența
[88] MARGENTO, “Avid Void” from Nomadosophy
[89] G.C. Waldrep, e-mail message sent to margento
[90] Idem
[91] MARGENTO
[92] O. Nimigean, “In Memoriam Professoris Romulus Priscornic” from farewell farewell dear poems
[93] Florin Caragiu, epigraph to op. cit.
[94] G.C. Waldrep, “Anniversary” from Submergency

No comments:

Post a Comment

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...