Jan 23, 2011

De ce mi s-a facut dor de Romania

 
Sau, mai degrabă, cum de mi s-a facut dor de România.

Diane și Jerome Rothenberg (sau, mai simplu, prietenii nostri, Diane și Jerry) ne-au invitat în oraș, încântați că ne vor duce la "o chestie românească".
Am dat ochii peste cap (doar eu):
- Da, bine, chestii românesti în America, ce-ar putea fi așa interesant? Ia uite că suntem și noi în diaspora și-o să lăcrămăm acuma auzind niște romanțe proaste...
Până nu măcăie românca, nu se lasă. Clevetitoare și cârcotașă, mai ales la chestii românești.
De dragul lor, m-am dus. Chris mă avertizase:
- Să vezi că s-ar putea să ne distrăm. Unde e vorba de Jerry și Diane, n-are cum să nu fie interesant. Și mai e și-un lăutar în formație.

Jerry și Diane fumează. Mult și peste tot pe unde e permis în America. Adică pe stradă și la ei acasă. Ne-am întâlnit în parcul Balboa cu două ore înainte de eveniment, pentru o cină rapidă. Ne-am dus la El Prado și am ales să stăm afară, ca să poată bieții oameni fuma.
- Nu, dragă, e interzis fumatul în tot parcul Balboa.
Nasol. Mi-ar fi prins și mie bine o țigară după cinci luni de abstinență. Așa că am rămas totuși afară, am mâncat niște mahi mahi și vegetarian quesadilla și am dar pe gât câte-o marguerita. Apoi ne-am îndreptat către muzeu.

Căci într-un muzeu se întâmpla "chestia românească" - Between East and West: Folk Art Treasures of Romania. Fusesem de multe ori în Balboa, iar în noaptea muzeelor ne lămurisem că fusesem inspirați să nu cheltuim banii pe bilete. Erau destul de sărăcăcioase și de terne. Spre surprinderea noastră, Mingei International Museum, pe care nici nu-l observasem până atunci, pentru că intrarea era mascată de niște tufe luxuriante de hydrangea, găzduia o expoziție de artă populară românească de extraordinar de bună calitate: porturi populare adevărate, din toate zonele țării, icoane pe sticlă, ceramică, măști, covoare țesute manual etc. Și toate aduse prin contribuția particulară a unor americani, unguri și evrei (ce-i drept, unii, evrei-români). Asta a fost de-a dreptul distractiv. Probabil de aceea era atât de bine organizată. Și, prin urmare, încă nu aveam de ce să-mi fie dor de România, pentru că mă gândeam că, dacă expoziția ar fi fost făcută (doar) de români, n-ar mai fi fost atât de reușită. Însă, cu marketingul mai sus menționat, îmi dădea mâna să mă fălesc prin galerie că sunt româncă.

"Accompanying the Museum's exhibition Between East and West, immerse yourself in the intriguing sights and sounds of Romania. Journey with the ethnographer Yale Strom, vocalist Elizabeth Scwartz and acclaimed NY-based accordionist Peter Stan as they perform Rom (Gypsy), klezmer and Yiddish folk songs from the region."

Cu alte cuvinte, grupul Hot Pstrami era format din doi evrei, soț și soție, evrei din România, plecați de mult în America, și Peter Stan (a.k.a Petre Stan, a.k.a Pete, a.k.a. Petrică), lăutar român originar din Banat, zîmbat și talentat. Și nu oricum, ci NY-based. Nene, pe unde se duc aștia se-așează moț în centru, în mijlocul grămezii. Bravo lor.

Yale Strom și Elizabeth Schwartz au petrecut mult timp în România în ultimii ani, în zona Iași-Târgu Frumos (umblând însă şi prin Ardeal, Maramureş şi Basarabia), căutându-și rădăcinile și studiind muzica strămoșilor lor. Așa că am asistat la o combinație de muzică lăutărească, muzică populară românească și klezmer, un spectacol de două ore care i-a ridicat pe amorțiții de americani în picioare, ba chiar i-a făcut să țopăie prin sală, mai mare distracția. Iar unde intervenea Petrica, klezmer devenea lautărească, turceasca devenea țigănească și tot așa. De mai mare dragul. Cum ar veni, le-a cam arătat cum vine treaba cu muzica. Iar sala era ochi.

VIDEO - Hot Pstromi feat. Peter Stan

- V-a plăcut? ne-a întrebat Diane.
- Cred că a fost prima dată când mi s-a făcut dor de casă, am zis eu, fără să mă gândesc, ba chiar dându-mi un pic lacrimile.
- Oh, that is soooo sweet! zise Diane.
Iar eu am fost fericită că am putut să-i răsplătesc pentru cât de mult s-au străduit de când suntem aici să ne facă să ne simțim ca acasă. Adevărul e că mi s-a făcut dor într-un mod destul de banal. Ce e mai interesant e că mi s-a făcut tocmai mie.

Raluca Tanasescu

More pictures

Between East and West
Port popular din Transilvania
Interior tradițional
Elizabeth Schwartz
Peter/Pete/Petre Stan
Yale Strom

4 comments:

  1. pai va steptam cu drag acasa....

    ReplyDelete
  2. Ce poveste frumoasă. :)
    Şi nouă ne e dor de voi, zău!

    ReplyDelete
  3. da, tocmai tie sa ti se faca dor. romania a simtit si e fericita :)
    frumos scris. ai talent. :)

    ReplyDelete
  4. in sfarsit ti s-a facut dor de casa !! ce bine-mi pare !!

    ReplyDelete

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...